Pentru a rezolva o problemă, calculatorul trebuie să cunoască în fiecare moment atît operația pe care urmează să o execute, cît și datele care participă în operație. Ele sunt comunicate calculatorului prin intermediul instrucțiunilor.
Instrucțiunea calculatorului reprezintă o succesiune de cifre binare prin care se indică procesorului oprația de executat și amplasamentul operanzilor.
Instrucțiunea binară respectivă, denumită uneori și cuvînt instrucțiune, este împarțită în cîmpuri, fiecare cîmp avînd o semnificație precisă. Numarul și semnificația cîmpurilor poarta denumirea de formatul instrucțiunii. Operațiile aritmetice și logice sunt codificate după cum urmeaza:
01 - adunarea;
02 - scăderea;
03 - operația logică ȘI;
04 - operația logică SAU.
Limbajul cod calculator și limbajul de asamblare
Programele reprezentate în formă de succesiuni binare direct executabile de calculator se numesc programe în limbaj cod calculator sau programare în limbaj mașină.
În limbajul de asamblare codurile instrucțiunilor se reprezintă printr-un grup de caractere, astfel ales încît să sugereze cît mai bine natura acestei opreații. Acest grup de caractere, de regula trei, este cunoscut sub numele mnemonica instrucțiunii.
Mnemonica instucțiunilor
Cod instrucțiune
|
Mnemonica
|
Semnificația
|
01
02
03
04
05
06
07
|
INC
MEM
ADU
SCD
SLT
SLTC
STP
|
Încarcă acumulatorul
Memorează acumulat.
Adunare
Scădere
Salt necondiționat
Salt condiționat
Stop
|
Tipurile de instrucțiuni
Instrucțiunile unui calculator se împart în patru grupe:
- instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificate prin operanzi. Cele mai cunoscute instrucțiuni ale acestei grupe sînt cele care efectuează operațiile aritmetice de bază: adunarea, scăderea, înmulțirea șiîmpărțirea.
- instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată. Cele mai uzuale instrucțiuni ale acestei grupe sînt cele prin care conținutul unei locații trece într-un anumit registru, registrul acumulator, precum și intreucțiunea de transfer invers: dintr-un registru într-o locație a memoriei interne.
- instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucțiunilor din program. Instrucțiunile de salt condiționat permit alegerea continuării programului pe o anumită ramură, în funcție de o condiție de test realizată. Acestea dau posibilitatea utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuției programului. O instrucțiune de salt necondiționat conține, în partea de adresă, adresa instrucțiunii care va fi executată în continuare.
- instrcuțiuni de intrare-ieșire, care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul. Acestea conțin atît informații legate de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea lor, cît și comenzi necesare funcționării corecte a periferiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu